Parca-i rupt din realitate


După doi ani de săpături, şanţuri, noroi aruncat pe trotuare şi adunat pe tălpile bocancilor pentru a-l căra în casă a venit în sfârşit ziua în care un „utilaj” (un tractor cu o remorcă plină cu nisip) şi câţiva muncitori îşi fac apariţia pe străzi să repare dezastrul lăsat în urmă de „Compania de Apă” … O zi mai perfectă decât asta nu puteau să-şi aleagă, afară e frig, zloată, totu-i îmbâcsit de apă, acum e momentul optim pentru repararea „asfaltului” (ce-o mai fi şi ăla?!).

Câţiva cărăbănesc nisip din remorcă într-o roabă şi-l toarnă apoi în hăurile din drum, apoi îl tasează tacticos cu nişte teuri, lucrul se desfăşoară într-un ritm ce l-ar face invidios până şi pe Ghandi, atâta peace and tranquility până nici maestrul budist nu ar fi în stare să execute. Nervos şi cu pumnii încleştaţi mă uit la ei bombănind în sân despre cum am dat 1 mil jumate de lei pe o rovignetă care să-mi asigure posibilitatea de a circula pe nişte drumuri de ţară, reparate desigur cu nisip. Fălcile mi se încleştează din ce în ce mai tare şi plin de repulsie îmi vine să urlu, să ţip, să-i iau de gât şi să-i arunc cu botu` în nisip şi să le bat obrazu` că nu suntem japonezi. Mă abţin cu greu să nu-mi ies din fire şi totuşi gura dă să mi se deschidă … din fericire nu sunt singurul dezgustat, aşa că cineva apucă de mi-o ia înainte.

– Auziţi mă băieţi, aşa reparaţi voi drumu` ăsta, cu nisip? D`aia am plătit j`de mii de taxe pentru drum să mergem pe drumuri de glie?
Unul din muncitorii ce rezeamă tacticos sub barbă un teu, îi aruncă o privire plină de silă şi-i răspunde plin de angoasă:
– Stai liniştit nene că o să vină săptămâna asta şi cu asfaltu`.
(probabil tot cu roaba îl vor turna şi pe ăla îmi spun eu, nu ar fi prima dată)
– Păi şi dacă vine săptămâna asta asfaltu` voi de ce turnaţi nisip în gropi?
… după o pauză prelungă (prilej de gândire bănuiesc) i se răspunde franc:
– Doar nu credeţi că o să umple toate gropile astea cu asfalt, le umplem cu nisip să fie totu` la nivel şi apoi vine utilaju` şi toarnă „aşternut de asfalt”.

Hai păzea că ne-a luat şi cu limbaj de specialitate, auzi na „aşternut de asfalt”, mă simt atât de încrezător încât l-aş vota şi p`ăsta cu teul primar. Totuşi colegu` meu de suferinţă şi dezgust nu renunţă cu una cu două şi-l ia la rost pe „specialistul” din faţa noastră.

– Păi bine mai omule voi turnaţi asfalt peste nisipu` ăsta îmbibat în apă, măcar puteaţi să scoateţi apa din gropi înainte să aruncaţi nepăsători nisipu` în ea.
– D-aia aruncăm nisip ca să absorba apa … (traducere: şi să muncim noi mai puţin)
– Da friendule da` nisipu` ăla se îmbibă de apă şi se umflă, când toarnă ăia asfaltu` pe el o să se usuce în timp şi o să scadă în dimensiuni şi iar ne trezim cu „valurile Dunării” în asfalt sau mai rău se face gaură direct.
Scârbit … sau poate încolţit „specialistul în „aşternuturi de asfalt” se întoarce către ceilalţi mucitori şi exclamă:
– Auziţi mă băieţi, cică nu ne facem bine treaba aicea, a venit domnu` ăsta inginer şi ne atrage atenţia.
Sătul peste măsură de mojicia şi impertinenţa dobitocului o iau la pas spre el hotărât să-i f** una în mijlocu` portretului, lângă mine porneşte şi celălalt „fraier luat peste picior”. Speriat de flăcările pe care le aruncăm din priviri omu` se ridică din teu, se uită la noi blajin şi se apără:
– Staţi mă oameni buni că noi nu facem decât ceea ce ni s-a spus să facem, nu luăm noi hotărârile astea, noi decât punem în aplicare.
Dezarmat mai rău ca un luptător SPIR căruia i-a picat pistolul în mijlocul mulţimii în Piaţa Operei mă opresc … are dreptate … în afar` de faptu` că suferă de nesimţire el nu are nici o vină pentru modul în care se fac reparaţiile.

Mă întorc, mă urc în maşină, trec mai departe … câţiva metri mai încolo un bizon pleacă de pe loc cu „scârţâit de roţi”, fără să ştie una din roţi e situată exact deasupra unei gropi umplute cu nisip, tot nisipul e aruncat în spate şi groapa tronează descoperită din nou, mă opresc la o intersecţie, prin faţa maşinii mele trec trei câini şi o vacă.
Slavă Domnului pentru civilizaţie nu ştiu ce m-aş face fără ea.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Comportamente deviate, D`ale mele, Elucubratii, frustrari, manifest, Pamflet, Reality și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Parca-i rupt din realitate

  1. florin zice:

    Asa e la noi la romani ,treaba de mantuiala .A venit un prieten din afara cu un sofer spaniol si cand au intrat in tara ,pe un drum cu gropi,spaniolul a oprit masina zicand ca s a gresit drumul ca e santier in zona.:)))

  2. In vorbele „marelui carmaci al tarii”: „veniti sa ne vizitati tara doar cu elicopteru`!”

  3. raul rual zice:

    arunca un ochi la mine, la „Romania si taxele sau Tara unde banii se evapora”, sa raspunzi la intrebarea de la sfarsit.
    la cluj, intr-un sens giratoriu, au turnat asfalt intr-o groapa. stii cum? dintr-o punga! punga din aia de billa, aveau asfalt in ea, au facut o gaura intr-un colt si au dat drumul la utilaj…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s