P`aci ti-e drumu`


Era o joi, ca oricare altă joi, că de n-ar fi nu s-ar mai povesti. Numai că acestă joi nu era chiar o joi oarecare ci una un pic mai deosebită. Prin ce ieșea ea în evidență, mă veți întreba? Și eu vă voi răspunde: era o joi mai deosebită, nu pentru că ar fi fost joia mare ci pentru că în joia asta domn` Costel, tinichigiul de la uzină, trebuia să-și ridice salarul.
Bucuros nevoie mare de așa ocazie specială, domn` Costel se îndreptă cu pași repezi către casieria uzinei, iar mai apoi se îndreptă plin de voioșie și mărinimie către birtul din localitate hotărât să-și împartă fericirea și bunăstarea cu ceilalți comeseni și mai ales cu birtărița (pe cuvântul ăsta reclam „licență poetică”). Domn` Costel era fericit din cale afară și pentru că în urmă cu câteva luni, falnicul conducător pleșuv al patriei tocmai declarase meseria de tinichigiu ca una de bază pentru bunăstarea economică a patriei, iar domn` Costel simțind că se achitase mulțumitor de datoria sa patriotică vru să se bucure alături de concetățenii în slujba cărora slujea.
Odată ajuns în crâșmă, domn` Costel se așeză la masă alături de câțiva alți patrioți și se puseră pe tăinit. După ce vorbiră preț de câteva pahare bune, domn` Costel văzu` că afară se întuneca, moment în care își aduse aminte de nevasta și de cei doi copii ce așteptau zgribuliți acasă întoarcerea patriotului cu simbria pe luna în curs. Ajuns în stația de autobuz, unde trebuia să se îmbarce într-un poștalion ce ar fi urmat să-l ducă acasă, în localitatea vecină, domn` Costel constată că era prea târziu ca să mai treacă vre-un poștalion. Hotărât fiind, totuși, să nu-și lase odraslele și consoarta să rabde încă un moment în plus, domn` Costel se avântă înainte pe drum precum zimbrul românesc, adică cu fruntea (teșită) înainte și cu mintea (scurtă) la urmă.

Drumul nu era foarte lung și într-o zi bună domn` Costel l-ar fi parcurs în aproximativ o oră. Din fericire pentru toată lumea azi era una din zilele bune, astfel că domn Costel încălzit fiind, probabil, de aburii alcoolului (și se mai zice că dăunează grav sănătății) și beneficiind de vânt din pu…pa se descurca lăudabil acoperind trei sferturi din drum în circa jumătate de oră. La adăpostul pădurii prin care drumul trecea, și stăpânit fiind de o poftă nebună domn` Costel se opri la un moment dat să-și aprindă o țigară. În întunericul de mormânt, sporit și de faptul că luna stătea ascunsă după nori negrii și groși, fața eroului nostru se lumină în mijlocul drumului mulțumită brichetei, care totuși avea și un cusur: nu stătea aprinsă din cauza vântului. După repetate încercări de a ține bricheta aprinsă, eroul nostru se întoarse cu spatele către direcția în care mergea pentru a se feri de vânt suficient de mult cât să-și aprindă țigarea.

Din păcate pentru domn` Costel faptul că nu are în dotarea standard un sistem de navigație și-a spus cuvântul în seara asta. Astfel, după ce și-a aprins țigarea domn` Costel plecă, pufăind mândru din ciubuc, înapoi în direcția din care venise. Nu mică i-a fost mirarea când după alte 15 minute, timp în care ar fi trebuit să ajungă deja acasă, domn` Costel încă se afla în îmbrățișarea întunecată a pădurii. Nemaipomenită i-a fost, însă, mirarea bravului patriot în momentul în care s-a trezit înapoi la intrarea în localitatea pe care tocmai o părăsise.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Comportamente deviate, D`ale mele, Elucubratii, Funny, Pamflet, Reality și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la P`aci ti-e drumu`

  1. Vania zice:

    E insuficient să fii tinichigiu, ar trebui să ai şi-un ospătar cu tine, să-ţi fie călăuză!

  2. Pingback: Comentarii la Cartea Ecclesiastul – 4 | Ioan Sorin Usca

  3. Pingback: Colecţionara de coşmaruri – 6 | Caius

  4. Pingback: Un ultim apel de fapt inca un atac dur indrepat impotriva politicienilor din opozitie si impotriva presei libere « Dum spiro, spero

  5. Pingback: Vedere de pe pod | Ioan Usca

  6. Dacic Dracon zice:

    He, he, he. Si navigatorul se intampla sa o ia razna 🙂 Eu am patit-o, faceam niste serpentine asa de incalcite si de stramte ca atunci cand ma pregateam sa atac curba barbateste asa cam ca eroul tau, pana ajungeam in varful curbei imi zicea sa ma intorc.

    • Aici intervine și instinctul, vezi tu la cât de „abil” în ale navigației e domn` Costel probabil că ar fi executat întocmai „ordinul” gps-ului fără să se mai gândească la consecințe. >:)

  7. Sorin zice:

    Asta e din ciclul povestiri cu final neasteptat, asa-i?
    Dar vorba Draconului Dacic, am patit-o si cu sistemul de navigatie, am patit-o si intr-o oarecare masura ca eroul povestii tale! Poate le voi povesti vreodata!

    • @Sorin: îți pot spune cu certitudine că face parte și din ciclul „povestiri adevărate”. Cât despre gândul tău de a pune pe hârtie 2.0 poveștile tale, prietene, nu mai sta pe gânduri … ști tu JUST DO IT!

  8. Pingback: Daca cei cinci milioane de romani care NU au votat cu Basescu ar fi cerut cetatenie moldoveana « Hai ca se poate!

  9. Cristian zice:

    Tinichigi, ospatari, oameni de vaza ai patriei. Felicitari pentru modul subtil in care reusesti sa integrezi elemente de satira politica in niste povestiri absolut delicioase. 😀

  10. Pingback: Incredibil, Berceanu si Videanu il comapara pe Boc cu Churchill « Dum spiro, spero

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s