Pură ficţiune


După ani de zile în care și-a tocit coatele, nervii, banii și ficatul pe băncile „Școlii de Cărturari”, eroul din poveste a reușit în sfârșit să absolvească cu brio toate nivelele pe care prestigioasa instituție le avea la dispoziție. Ca drept dovadă a acestei mărețe fapte, instituția respectivă l-a blagoslovit pe fericit și cu o bucată de papirus pe care erau inscripționate cu slove alese rezultatele deosebite pe care eroul din poveste le atinsese pe timpul perfecționării sale. Odată ce se văzu cu mult râvnitul papirus în mână, eroul nostru plecă încântat, gata să se alăture hoardelor de cavaleri și dregători ai minunatului regatului. Ajuns la curtea plasării forței de muncă constată cu dezamăgire că: „din păcate, momentan nu avem nimic disponibil cu nivelul pregătirii dumneavoastră”.

eroul nostru se gândi:
– Ok, ok, probabil e o situație temporară, lucrurile cu siguranță se vor îndrepta … s-ar părea că avea dreptate „domnitorul” când zicea că regatul are nevoie de ospătari și de tinichigii, nu de dregători și alți cavaleri.

Neavând de gând să se lase descurajat, eroul nostru își luă mândru nevoie mare papirusul înapoi din mâinile soioase ale funcționarului și hotărâ pe loc să-și ia soarta în propriile mâini. Astfel fericitul posesor al fermecatei bucăți de hârtie, ce ar fi trebuit să-i sporească prestigiul printre muritori, se îmbarcă într-o serie de încercări și probe prin care să-și dovedească iscusința în fața potențialilor dregători care ar fi avut nevoie de el în subordinea lor. Deși în toată copilăria sa i se repetase obsesiv că odată ce va obține papirusul însemnat cu slove alese acesta va fi automat acceptat în cadrul dregătoriilor mai de seamă ale regatului, totuși eroul nostru se văzu obligat să accepte faptul că lucrurile nu vor sta așa de ușor.
După luni bune de zile, în care a auzit în repetate rânduri că: „momentan nu avem nimic disponibil cu nivelul pregătirii dumneavoastră”; sau: „deocamdată dregătoria noastră nu accepta aplicanți noi”; eroul nostru decise că e momentul, poate, să mai coboare ștacheta și să se mulțumească și cu o dregătorie mai mică, din păcate și aici fu întâmpinat cu aceeași reticență deși el era mândrul deținător al fermecatului papirus de la Școala Cărturarilor.

Trecuseră deja câteva luni bune de când eroul din poveste obținuse papirusul, și deși era mândru de el la fel ca în prima zi, totuși pe undeva începuse să se îndoiască clar de puterile acestuia. Într-o seara liniștită eroul nostru își privea mândru nevoie mare papirusul, amintirea obținerii lui și munca depusă pentru acesta îi aduseseră un zâmbet pe față și deși puterile bucății de hârtie scădeau pe zi ce trece în ochii eroului, totuși acesta îl privea cu drag . Atât de vrăjit era personajul nostru încât fără să-și dea seama acesta se trezi pe tronul pe care se așează atât regii cât și oamenii de rând.
… contemplarea documentului dar și gândurile spre viitorul împăienjenit îi stârneau fluturi în stomac de fiecare dată …
Contemplând adânc și privind pierdut în zare, eroul din poveste își satisfăcu nevoia fiziologică după care se ridică și constată cu stupoare că în reveria sa tocmai folosise papirusul să se șteargă …

– Naiba să-l ia, că de când l-am primit și până acum niciodată nu mi-a fost mai util decât în seara asta.

Acest material este un pamflet, prin urmare: trebuie tratat ca atare, nu are legătură cu realitățile cotidiene, și trebuie citit cu umorul la purtător.
Anunțuri
Acest articol a fost publicat în D`ale mele, Elucubratii, frustrari, Funny, Pamflet, Reality și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

20 de răspunsuri la Pură ficţiune

  1. Pingback: Pură ficţiune - Ziarul toateBlogurile.ro

  2. Vlad Filip zice:

    din pacate, intalnesc din ce in ce mai multi „eroi”… dar oricum… pana la urma urmei, cand n-ai papirusu` la indemana la nevoile fiziologice, nimeni nu ti-l da… (a se interpreta cum se doreste)

    si un ps mic: domnu’ Simon… sa nu te superi pe mine dar momentan nu prea pot sa iti ofer backlinku` binemeritat… mi-au taiat astia netu` si umblu pe la un vecin care dispune totusi de o „viteza ultraperformanta” care abia imi permite un tab la mozilla… promit sa te adaug in cel mai scut timp posibil (la mine e cu upload de fisiere si de-aia imi e putin cam greu)

  3. Vania zice:

    Pe mâine am ceva oarecum asemănător.

  4. Sorin zice:

    Povestea este, din păcate, prea tristă! Și are un sâmbure de ficțiune! Restul e adevăr!

  5. Theodora zice:

    Off topic
    Vreau sa iti spun ca Tanya este prietena cu mine si are blogul http://haicasepoate.wordpress.com/
    Pentru alte bloguri asemanatoare nu raspund 🙂
    Cu bine!

  6. Pingback: NISTE ERORI « Hai ca se poate!

  7. Theodora zice:

    Nu, nu este bine cum ai inteles 🙂
    Sunt 2 bloguri diferite.
    La naiba… i-am spus ca o sa ne incurce lumea.
    Deci blogul meu , il lasi asa cu Theodora si are URL-ul http://theodora0303.wordpress.com/
    Blogul prietenei mele Tanya
    are URL-ul
    http://haicasepoate.wordpress.com/
    Asa a vrut ea … i-a placut …. eu i-am spus ca o sa avem probleme.
    Multumesc! si Scuze!

    • Înțelesesem, dar am crezut că vrei să schimb denumirea din blogroll tocmai ca să nu existe confuzii. Link-ul a rămas și rămâne neschimbat 😀

      P.S.: nu-i nici-o problema, d`aia exista commenturile, sa comunicam.

  8. 'mnealui zice:

    S-a inventat Google. Ce atatea coate tocite? 😉 Vedem noi, daca mai apucam, peste cateva zeci de ani cand „eroul din poveste” n-o mai avea cu ce sa-si stearga locul pe care, probabil, ca atunci o sa-l napadeasca… inteligentia. :))

    • Da, buna replica cu Google-ul, așa a mai zis falnicul conducător că prea multă școală prostește și ca el îl cauta pe Herodot și păpădia pe Google … Goagăl-Gogăl-Gagăl, stai ca asta era altu` mai negru un pic.

  9. Pingback: Presedintele nu e ales numai de bloggeri zice Cezar Preda « Dum spiro, spero

  10. Pingback: Optimism | Ioan Usca

  11. Pingback: Atentat la drepturile omului si la viata privata « Hai ca se poate!

  12. Pingback: Si eu sustin motiunea- Sa scufundam impreuna Incrucisatorul « Dum spiro, spero

  13. Pingback: Sustin motiunea de cenzura « Hai ca se poate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s