Inapoi … (in epoca de piatra)


Hai, dragilor, sa va spun o poveste care se incadreaza clar in vesnicul tipar al „serviciilor de Romania” (nu, nu e vorba de „serviciile alea” cu baietii aia cu ochii albastrii, acei „Geimși Blonzi”, cum ii numeste „duios” domn` Sergiu), vorbim despre vesnica poveste in care noi platim de ne iese pe nas, si ei in schimb ne ofera … era o melodie parca, ceva cu „larga, larga esta m&#e larga”. Acu pe langa sentimentul de deja-vu care ma cuprinde atat pe mine cand scriu postarea asta cat si pe voi cand o cititi, totusi presupun ca pe toti ne incearca si un sentiment de revolta, ei bine drajilor dati-mi voie sa va spun ca mie revolta mi-a ajuns pana in gat si acum sunt de-a dreptul … resemnat (ca vorba aia pana acu fusei frustrat), asa ca nu-mi mai ramane nimic de facut decat sa ma duc in fata sediului Electrica (sau Enel, sau cum dracu le-o mai zice) sa torn benzina si sa dau foc. Nu, nu mie. Lor! Dar inainte de a trece la fapte, hai sa impartasesc si cu voi nemultumirea, explicandu-mi de altfel si absenta de zilele astea.

Si acum dupa cum zice si actorul: „Mama, deapana! (cine se uita la B.D., stie):

Astfel se face ca era cam pe joi cand „Preafericitul” a inceput sa auda niste zgomote, suspecte, suspect de suspecte venind de la nivelul prizelor din intreaga casa, dar mai ales din spatele contoarului electric. Toate bune si frumoase, zic, sun si eu ca tot omu` la Electrica, vine „echipa de interventie” cu bormasinile incarcate, si bam-bam-bam-bam gata mi-l rezolva pe micut, recte pe contoar. Si dai si suna joi, si asteapta toata ziua atarnat jumate pe geam sa vezi daca vine cineva sa te ajute, evident ca in naivitatea mea mi-am inchipuit ca va fi de ajuns sa sun odata si apoi sa astept cuminte, vorba aia, avand in vedere sumele astronomice pe care „baietii destepti” (mai stiu pe cineva caruia ii place formularea asta si d`aia imi permit sa o adopt si eu) le incaseaza de la subsemnatu` nu-mi inchipuiam ca trebuie sa ma si milogesc de ei sa ma „depaneze”. Acu normal ca toata ziua nu s-a sinchisit nici dracu sa ma „viziteze” asa ca vineri (cu forte noi, si cu nervii intinsi) mi-am permis sa fiu un pic mai insistent. Multumita insistentelor mele repetate, abia sambata dupa-amiaza s-a deranjat pana la urma cineva sa ma „depaneze” (chipurile), un „duo” mai ceva ca Stan si Bran. Acu sper ca e evident ca pe parcursul tuturor acestor zile, respectiv joi, vineri si sambata, eu stateam in casa cu morcovu` infipt si anume pana sub amigdale, pentru ca era de ajuns sa aprind un bec si intreaga casa se transforma in „o distractie” demna de un balci al groazei, respectiv cu pocnituri pe la prize si palpairi de becuri, un adevarat film de Alfred Hitchcock (sau Wes Craven daca nu le aveti cu astea vechi).

Sper ca e evident ca odata cu aparitia „formidabilei echipe de interventie” a Renelului, s-au aprins mai mult decat becurile din casa, ci si speranta din inima mea, deh visam si eu la vremurile bune, cand puteam sa aprind un bec fara sa imi fie frica ca imi ia foc casa, cand puteam sa ma uit la teveu, eventual sa dau si drumul la calculator, fite stiu, dar astea sunt placerile mele meschine cand sunt in casa. Din fericire „baietii de interventie”, acesti Ghost Busters ai zilelor noastre, au avut grija sa ma desumfle repede semnalandu-mi ca problema se afla in panoul electric si nu la contoarul lor asa ca ei au considerat de cuvinta sa ma lase sa ma descurc singur intr-o sambata seara. Pe principiul daca ia foc lasa-l sa arda ca sobolanu` in casa, daca nu mai bine sa stea pe intuneric si in banca lui. Finalul ca de obicei e unul apoteotic, dupa plecarea „Ghost Busterilor” evident ca intreg panoul de sigurante „a cedat nervos”, probabil intaratat si de prezenta „inginerilor in astro-fizica-cuantica si electrologie”, astfel ca subsemnatul a avut ocazia sa simta minunatul miros al ebonitei arse inundandu-i intreaga casa, de asemeni am fost in pragul infarctului gandidu-ma ca toate electronicele din casa sunt, cum zice americanu`, „toast”. Totusi, si credeti-ma e bine ca exista acest totusi, deci cum ziceam, totusi datorita „nefericitei intamplari” si anume a explodarii panoului de sigurante am avut ocazia sa aflu si care era „miezu` problemei” ca sa ma exprim stiintific, si anume era vorba de un fir din spatele contoarului inadit de niste dobitoci (nu zic care, dar avand in vedere ca inaditura se afla in spatele contoarului si „micutul” a fost schimbat chiar anu` trecut de o alta echipa de soc a Electrica, ei dragilor va las pe voi sa trageti singuri concluzii). Intre timp va anunt ca inca mai astept sa vina o echipa de la Renel, Electrica, draci sa-i pieptene cum le-o mai zice, sa vina si sa inlocuiasca firul pe care tot ei l-au inadit aproape arzandu-mi casa si toata aparatura electronica din casa, dar astea sunt fleacuri stiu, totusi sa ma fereasca D-zeu sa intarzii odata cu plata facturii la curent ca sa vedeti ce promti sunt la domiciliu ca sa-mi taie curentul, mama, mama. Ti-e mai mare dragul si alta nu.

Acu vorba aia: „noi sa fim sanatosi … ca oricum ne omoara altii cu zile”

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în D`ale mele, frustrari, Pamflet și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Inapoi … (in epoca de piatra)

  1. Pingback: Tweets that mention Inapoi … (in epoca de piatra)" -- Topsy.com

  2. ANDREEA zice:

    Americani is de vina, futui in gura sa-i fut. Parca asa ziceau odata niste oameni de aveau o trupa.

  3. Pingback: Circul se vede, unde este painea? « Hai ca se poate!

  4. Pingback: S’il vous plait messieurs sau cum este denigrat poporul roman « Hai ca se poate!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s