Lend ăf ciois, aia


Acu ca am dat cu „revenirea” in voi, hai sa fac si ceva de „atentia” care vreau sa o atrag, asa ca ma gandesc sa ma apuc sa scriu o „compunere” asa cum faceam in clasa a III-a cu tema „ce am facut eu in vacanta”.

Sa incepem, zic, cu inceputul, si anume: ca orice „trepanat”, chirias de „tarisoara minunata” mi-am propus ca in vacanta dedicata imbuibarii si vizitarii „lacasurilor de cult” sa fac, ce altceva, si anume plec si eu in vizita prin tarisoara (destinatia incluzand evident si un, mai sus mentionat, „lacas de cult”). Buuun! Zis si facut. Am urcat in masina doua oua rosii … de mancare nu am luat nimic de frica sa nu ma ingras, plus ca e criza … si am pornit la drum, catre Oltenia, zic. Mai exact Calimanesti (patria suferinzilor de „crize biliare” si a „izvoarelor mininerale sulfuroase”), dupa care evident o vizita la manastirea Cozia, in cautare „ilustrei umbre” a domnitorului Mircea.

Acu eu ce sa zic, ca in ciuda lasarii in paragina de catre „autoritatile lu` peste”, totusi, zona reuseste sa pastreze o frumusete si un farmec cum greu poti descoperi pe alte meleaguri, sau sa va povestesc despre „fostele cladiri de tratament”, aceste vechi spa-uri care pastreaza si azi un aspect atat de „burghez si de aristocrat” incat te apuca plansul cand vezi starea de abandonare toatala, in care se afla. Vorba aia, mai mult de o zugraveala si o „aducere la zi” a utilitatilor nu cred ca ar fi necesare pentru „re-darea in circuitul turistic” a acestor cladiri, da cine dracu sa le faca pe toate, ca deh noi n-avem bani de cheltuit decat pe avioane second hand care se vor prabusi pe niste campuri in Dobrogea fara sa aiba vreo utilitate clara pentru nimeni. Dar in fine, sa nu deviem de la compunere ca iar ma scoate la careu pentru „comportamente antisociale”. Ideea e ca am vazut un loc foarte frumos, cu niste peisaje minunate, m-am plimbat pe un ostrov din mijlocul Oltului, am baut o „apa sanatoasa” de la izvorul numarul 8, apa ce avea gust de oua clocite (din cauza concentratiei mari de sulf) si mai ales un miros ce se intidea la cativa metri in jur, oricum apa cu gust de oua a fost bine venita ca dupa cum ziceam e criza si oua de Pasti nu m-am mai obosit sa cumpar (am dat banii pe benzina, si pe planetare la masina ca sa pot ajunge pana pe Valea Oltului), ca bonus mentionez ca am reusit sa vad, pentru o fractiune de secunda, chiar si „umbra lui Mircea”, la Cozia (normal, unde credeati?), totusi nu pot fi sigur de „veridicitatea celor vazute” pentru ca episodul a avut loc dupa „consumarea” in prealabil a doua pahare de apa de la izvorul nr 8, asa ca … poate o fi fost de la sulf.

Ca sa pastrez nota pozitiva a postarii nu o sa va povestesc ca aflat in plimbare prin una din padurile inconjuratoare am descoperit o mica „poienita”, defrisata de curand de niste „oligofreni retarzi”, care pentru a-si putea intinde cortul de campanie sub care sa-si insire „masa traditionala de imbuibare” au taiat aproximativ 4-5 copaci tineri pe care oricum i-au abandonat acolo, fiind prea verzi pentru a fi pusi pe foc, de asemeni in urma au lasat, efectiv, un munte de gunoi. Stiu ca ati mai auzit expresia, si ca pare un cliseu, dar va spun sincer, dobitocii astia exact asta lasasera in urma „un munte de gunoi” (probabil prin faptul ca au grupat toata mizeria la un singur loc, s-au simtit chiar ecologisti). De asemeni, pentru pastrarea notei pozitive a postarii nu o sa va spun ca am asistat la cel mai mare ambuteiaj din viata mea, o coada lunga de cativa kilometri buni care se intindea pana la baza „Dealului Negru”, in care inaintau cu viteza melcului (asta desigur, cand nu stationau pret de minute bune), cateva sute, daca nu batea chiar spre mie, de masini (posesoare de dobitoci trepanati platitori de rovignete). Ehhh, acu partea tragica stiti care e? Motivul pentru care se inainta si se stationa in felul asta era unul simplu si demn de o comedie neagra, bă, se face ca in varful „Dealului” se gasea o portiune de vreo 5-6 metri lungime facuta praf (Berceanu notezi?). Da mă, si pentru portiunea asta cat lungimea unui pipi mai puternic, toata lumea era obligata sa astepte cu orele pana sa poata circula iar in conditii „relativ normale” (adica nu cate 3 metri odata si apoi oprire de 5 minute).

Ei si uite asa dragilor se mai derula un nou episod al vietii de „turist” in tarisoara minunata … ză lend ăf ciois, aia.

Pi.eS.: la final inclusei si neste poze

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în D`ale mele, frustrari, Pamflet, Reality și etichetat , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Lend ăf ciois, aia

  1. Pingback: Udrea ne anunta ca nici usturoi nu a mancat si nici gura nu ii miroase « Hai ca se poate!

  2. Pingback: Tweets that mention Lend ăf ciois, aia | Frustrat[punct]RO -- Topsy.com

  3. Pingback: Stupul VI « Ioan Usca

  4. Pingback: Daca nu aduci laude guvernului inseamna ca dezinformezi « Hai ca se poate!

  5. Pingback: Uşor cu blogu’ pe scări!… Vînătorească « GENUNCHIUL LUMII | Flavius Obeadă

  6. Mihai zice:

    Felicitari pentru „mini-vacanta”, binemeritata banuiesc :D. Frumoase poze, la fel si compunerea, si multumim ca nu ai tinut sa impartasesti si aspectele negative :). Nu pot decat sa-mi inchipui cat de greu ti-o fi fost sa te abtii. 😀

  7. @Mihai: Nici nu-ti inchipui cat de greu mi-a fost sa ma abtin (da eram obisnuit cu „abtinerile”, ca dupa post asa) >:D

  8. Pingback: Vreau si eu cu familia mea « Hai ca se poate!

  9. Aretha zice:

    Sti si tu vorba aia: traim in Romania si asta ne omoara toti nervii, si ne mananca si toti banii ca ii dam pe reparatii la masini. 🙂
    Mult spor!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s