Pe bune?…


Nu ştiu dacă v-aţi dat seama sau nu, dar în ultima vreme m-a cam apucat aşa amocul şi sila viz-a-viz de clasa politică, de „politichie” în general, cred că e un sentiment comun care se extinde din ce în ce mai tare asupra tuturor „cetăţenilor”, treptat ne întoarcem la „adevăratele noastre probleme”, gen „Zăvoranca se ceartă cu mă-sa”, „Sexy Brăileanca şi-a luat chiloţi de iută”, „Tarky (sau cum Sparky, cum dracu l-o mai chema) împreună cu Naomi militează pentru drepturile băieţeilor confuzi”, etc.

Totuşi astăzi o să fac abstracţie de „subiectele astea arzătoare” de pe ordinea de zi şi o să mă opresc la unul din evenimentele „cât de cât politice” ale zilei de ieri, şi anume: „ieşirea nervoasă a lui Muc cel mic”. Băi, ce vreau e să zic e: pe bune? Adică chiar… nu ştiu … pe bune, chiar s-a lezat cineva că a dat Boculetu` cu mânuţa în masă? Chiar aşa un eveniment a fost? Ieri am urmărit „dezbateri” de o jumătate de zi (însumate), care nu făceau nimic altceva decât discutau despre: a dat cu pumnu` sau cu palma? Pe bune? Chiar ne-au pierit subit toate problemele şi asta e singura grijă că a dat ăla cu palma în masă? Bă dacă dădea cu capu` eu unu consideram atunci că e într-adevăr un subiect demn de discutat, adică uite mă micutu cum a cedat el şi nu mai poate săracu` şi se dă cu târtiţa de masă în semn de neputinţă, da aşa pentru gesturile astea „golăneşti”, dar perfect specifice „guvernării băsesciene” (că dacă îşi închipuie cineva că ăsta e guvernul lui Boc, frizează clar cu stupiditatea), mă astea chiar nu consider că merită atâta atenţie. Mai mult, în contextul în care a fost făcut gestul eu mă mir că Boculeanu nu a ieşit de acolo cu capul înşurubat invers. Adică din câte ştiam eu „liderii de sindicat” sunt nişte „zdrahoni” bine legaţi, şi cu care nu e bine să te „joci” prea mult, că dacă le apeşi butoanele s-ar putea să intre pe „soldat universal mode” şi atunci „bye bye birdie”.

Şi acu`, ca să nu vă plictisiţi, interpretarea mea asupra palmei în masă dată de Muc cel mic: eu sunt convins că „piticu`” aluneca după scaun şi în disperare să nu pice, că deh e lungă distanţă de la scaun până la podea (băi, pentru el chiar e o distanţă serioasă), omu` s-a agăţat de cel mai apropiat lucru şi anume masa. Acu` să privim lucrurile şi din punctul lui de vedere, avem de-a face cu un „bărbat” (folosesc termenul cu indulgenţă), care are puţin peste un metru înălţime, şi care se bazează pe băieţii de la SPP să-l aducă cu maşina de la „grădi” la întâlnirea cu sindicaliştii (oameni răi, domne). Odată ajunşi acolo a trebuit să fie urcat de unul din băieţii cu ochi albaştrii pe scaun, când s-a văzut pe scaun, şi când a constatat că picioarele îi atârnă libere cam la jumate de metru de podea evident că a început să se fâstâcească, mai ales că era înconjurat şi de oamenii ăia mari de la sindicate, trebuia să-şi afirme şi el autoritatea într-un fel. Nu?

Pentru a nu duce, totuşi, discuţia complet în „derizoriu” mă rezum la a mai spune decât următoarele, gestul în sine nu trebuie interpretat prea mult ci trebuie văzut ca atare, şi anume „manifestarea frustrării unui ‘om mic’ într-un stil complet infantil” (pe principiul dacă nu ascultaţi de mine care sunt „un băieţel important” eu îmi iau jucăriile şi vă dau pe voi afară, ca să vedeţi ce „puternic” sunt tot eu). În schimb reacţiile stârnite au fost la fel de „infantile” ca gestul în sine, adică să-i văd pe ditamai sindicalişti ăia că se dădeau cu fundu` de pământ, că vezi Doamne i-a ultragiat Boc. Hai să fim serioşi! Adică pe bune, nenea ăla care nici nu ajungea cu vârfurile pantofilor la podea, stând pe scaun, v-a speriat că a dat cu mânuţă în masă?  Bun, am înţeles, aţi ieşit de la discuţii, foarte bine! Dar să stai apoi să spui cum te-a intimidat Boc, asta deja e caterincă, eu sunt convins că nici măcar nu a clipit vreunul din sindicalişti când l-o fi văzut pe Boculean cum s-a inflamat tot (roşu la faţă şi cu venele ieşite pe frunte), ba mai mult sunt aproape sigur că-n momentul în care ăla a dat cu palma-n masă ăştia sigur s-au apucat să râdă.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în News, Pamflet, politica și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Pe bune?…

  1. Sorin zice:

    Interesantă explicaţia ta, tind să-i dau crezare 100%. Dar sigur că şi pe mine m-ar fi supărat atitudinea asta arogantă, împrumutată, probabil, de la colegul Berceanu!

    • @ Sorin: De suparat, te-ar fi suparat, dar nu cred ca te-ai fi speriat de „reactiea nevricoasa a „muc”utului >:D
      @ Piperusha: nu m-a mahnit neaparat, mai mult m-a „amuzat”… misto si link-ul 😀

  2. Pingback: Mirozna văduvei vopsite – 17 « Ioan Usca

  3. Pingback: Pingul pe i « Ioan Usca

  4. Piperusha zice:

    Iar te-o mâhnit Muc cel Mic? Poate te va bucura să afli că nu doar pe tine 😀

    http://derapajecontrolate.blogspot.com/2010/03/conspiratie-impotriva-lui-boc.html

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s