Ce ne doare?


Da dragii mei a venit momentul acela, momentul în care „Preafericitul” şi-a pierdut din nou cumpătul trăind în ţărişoara minunată şi a început să „debiteze” la adresa ei, astfel subiectul „care ne doare astazi” este „ce ne doare” (pe noi românii, pe noi muritorii de foame, chiriaşii ţărişoarei). Răspunsul e simplu şi vine din partea unui utilizator pe nume „Sfântu` Simon”, acesta ne spune (înecat de emoţie): în ţara noastră (minunată de altfel) cel mai tare şi mai tare ne doare NESIMŢIREA.
Că e vorba de nesimţirea cu care ne tratează „aleşii neamului” (pe care tot noi i-am pus ca prost… în fine, pe care tot noi i-am pus în funcţie), că e vorba de nesimţirea „autorităţilor” (de parcă ar şi exista aşa ceva la noi în ţară) faţă de cetăţenii ţării, că e vorba de nesimţirea „magazinelor, companiilor şi în general a celor cărora le dăm bani şi ne dau în schimb prafu` după tobă”, că e vorba de nesimţirea „colegilor, cunoştinţelor, vecinilor de la bloc, etc”, în principiu o singură chestie ne omoară şi ne doare mai tare pe noi ca popor şi anume „NESIMŢIREA”.

Acu ca să nu vi se pară că am luat-o razna şi „filozofez” aiurea-n tramvai, o să vă dau şi un exemplu nu de alta da e postarea prea scurtă şi mi-o refuză „cenzoru`”, asta plus că în totdeauna un „portret bine pictat” face mai mult decât o sută de explicaţii şi de motivări.

Astfel se face că astăzi subsemnatul a avut o mică divergenţă (mică pe dracu, mai aveam niţel şi … dar să trecem peste că aici nu promovăm violenţa şi suntem „buni creştini”; creştini nu cretini, da), deci cum ziceam am avut o neînţelegere în legătură cu un operator de telefonie fixă să-i zicem spre exemplu Romtelecom-escu (ca să n-avem vorbe la proces). Se făcea că eu încercam (încă de vineri) să dau de un lucrător al firmei respective, cu care deja am un „contract de furnizare servicii” prin care aceştia se oferă să mă ajute cu „asistenţă” de fiecare dată când am nevoie (că dracu, doar d`aia le dau un pumn de bani pe lună). Buuun, şi sunam eu şi sunam şi vineri toată ziua, şi azi toată ziua, şi după multe stăruinţe, totuşi, cineva a binevoit să-mi răspundă şi mie la telefon. Problema era simplă, pe lângă linia obişnuită de fax/telefon fix, şi pe lângă linia pentru conexiunea la net, aveam nevoie de o nouă linie în paralel care să meargă la încă un telefon fix (şi eventual să fie valabilă pe acelaşi număr de fax) , ştiu sună întortocheat, dar în realitate e chiar greu. Ei în fine şi mi-am răcit eu gura în telefon circa jumătate de oră explicându-i duduiei cam ce mi-aş dori eu să fac, după care aceasta mi-a sugerat, foarte candidă, să merg singur (singurel, tiptil, tiptil) şi să-mi cumpăr una bucată cablu telefon, una bucată telefon şi să fac singur toată operaţiunea de instalare, care în opinia ei era una foarte simplă. Eu totuşi am insistat spunând că mi-ar fi mult mai simplu dacă s-ar deranja cineva, din toată firma aia căreia îi „vars” lunar o mare sumă de bani, să vină şi să mă ajute cu „instalarea”.


– Ne pare rău, dar pentru conexiunile noi nu se mai deplasează echipele noastre pe teren.

I-aaaauzi, hai nu pe bune acu, deci cu alte cuvinte Romtelecom-escu nu mai are nevoie de clienţi noi care să verse în continuare alţi pumni de bani precum dobitocii, Romtelecom-escu e mulţumit de „selecţia” curentă de dobitoci şi momentan nu face alte „recrutări”. Înseamnă că lu` Romtelecom-escu îi prieşte pe criza asta, adică bănuiesc că înoată în bani încasaţi şi din ajutoare de stat şi din „abonamente păguboase” (că vorba aia dai un car de bani pe nişte servicii care oriunde în Europa le-ai găsi de „n” ori mai ieftine).
Şi totuşi m-am trezit respectându-i doleanţele duduiei şi trambalându-mă prin oraş prin tonele de zăpada, care slavă Domnului e încă întreagă atât pe trotuar cât şi pe şosea, făcând „aventura” mult mai palpitantă. Ei, în fine am făcut-o şi p`asta. Bun şi acum ce? Sun-o din nou pe duduie să-i ceri detalii despre ce ai de făcut acum. Evident că după alte îndelungi străduinţe mi-a răspuns în final altă duduie, care era la fel de nelămurită ca şi prima, şi pe care a trebuit să o pun la curent cu ceea ce doream, răcindu-mi, astfel, gura încă o jumătate de oră.

Toate bune şi frumoase fraţilor, dar după câteva ceasuri bune de străduinţe (aici adaug şi „promenada” prin oraş după telefon şi timpul pierdut pe fir) evident că mie nu-mi ieşea ce mi-am propus, sau mai pe de-a dreptu` nu mergea şi basta.
Normal că în momentul acela mi-am pierdut orice umbră de răbdare şi am sunat din nou nou la „help-line”. Evident că a trebuit să trec din nou prin ritualul „explicarii doleanţei”, evident că duduia (alta, din nou) mi-a servit acelaşi discurs conform căruia „echipele (lor) nu se deplasează pe teren”.
… (eu urlând nervos în telefon)

– Adică după câtva ore pierdute, după nişte bani daţi aiurea pe un telefon care oricum nu o să apuc să-l folosesc (pentru că nimeni nu se deranjează să vină să mi-l instaleze), după nervi şi suduieli în aşteptarea unui operator (disponibil) m-am ales cu ce? Cu nimic? Adică eu vărs „carata” de bani lunar ca să primesc „sfaturi” (prin telefonul mobil) de genul „descurcă-te singur”?Foarte bine atunci eu cred că vreau să închei colaborarea cu dumneavoastră şi vreau să renunţ „imediat” la toate serviciile.
– Desigur, dacă asta doriţi dumneavoastră, puteţi veni la sediul nostru să depuneţi o cerere prin
care solicitaţi renunţarea la serviciile noastre, şi de acolo veţi vedea mai departe care sunt paşii de parcurs.
– Adică eu „platitoru` de abonamente” (prostu tras în piept), eu trebuie să vin la sediul dumneavoastră şi să completez o cerere, şi să o depun, şi să umblu de nebun cu ea p`acolo pentru te miri ce semnături şi aprobări, adică eu trebuie să „prestez”. În schimb voi „prestatoru` de servicii” (smecheru` tupeist de cere bani) voi nu sunteţi obligaţi să vă prezentaţi la „rugamintea” mea să instalaţi, şi anume, telefonul.
-Păi, ştiţi asta e procedura, în cazul renunţării la servicii trebuie întocmită cerere, semnată, cu data, cu date personale.
– Auzi duduie, stai liniştită că am eu o soluţie mai bună. Eu unu mă duc acum şi smulg toate firele, de le am de la voi, din perete (că tot le-am plătit odată), şi pur şi simplu puteţi să consideraţi că am făcut cererea şi mi-am aprobat-o singur. Aşa suntem toţi mulţumiţi, eu nu mă mai folosesc de serviciile voastre, voi nu mai veniţi să „strangeţi birul” de la mine, şi fiecare îşi vede de ale lui.
– Da, dar ştiţi că facturile vor fi emise în continuare şi aveţi obligaţia să le plătiţi.
– Şi voi aveaţi obligaţia să vă prezentaţi la solicitarea mea, pentru a-mi oferi asistenţă, voi aţi refuzat, eu v-am zis să veniţi să faceţi cerere de „renunţare la serviciile mele”, voi nu aţi vrut. Acu ce mai colo-ncoace, să o lăsăm cum a picat şi cam atât.

Cam ăsta a fost exemplul meu de „ce ne doare” pe noi, muritori de rând, plătitorii de taxe şi impozite, plătitorii de „facturi” (mai ales), nesimţire frate în cea mai pură formă. Pe principiul tu ai obligaţii la mine, dar pe mine mă doare în „trei litere” (rimează cu numele preşedintelui) de tine, pe principiul tu „decartezi” cu monetarul, iar eu stau şi mă doare paru (de tine), asta ca să vorbim şi-n rime.

Ce ne doare pe noi mai mult, ne doare-n fund!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în D`ale mele, frustrari, Pamflet și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

17 răspunsuri la Ce ne doare?

  1. Sorin zice:

    AŞA E, nesimţirea ne doare, dar cum să o tratăm că doctorii au cam plecat în ţări străine …. că acolo-i plăteşte spitalul, nu ca la noi, unde trăiesc numai din şpagă!

    • Sfantu` Simon zice:

      Trebuie sa devenim imuni, ca altfel innebunim, o luam razna si plecam dracu cu AK-ul pe strazi facand „ordine”, nu ca m-as fi gandit vreodata la asta. >:D Cum ziceam aici nu prmovam violenta, suntem „buni cre(s)tini”

  2. Ada Rus zice:

    Durerea anală mă îndoiesc că e uşor de suportat. Dar, o fi fost de la rom, altfel nu îmi explic situaţia. Pentru că nesimţirea e deja un mod de viaţă aici, nu ar trebui să ne mai mire atât de mult, încât s-o tratăm ca ruptă din context. În locul tău, le-aş băga telefonul, cu celelalte servicii cu tot, în… te las pe tine să alegi.

    • Sfantu` Simon zice:

      Pentru mine nu e deloc usoara „durerea anala”, din fericire (sau din pacate, cine stie) nu eu sufeream de ea, si asta ma durea cu adevarat. Cat despre „optiunile” de indesare a „prestatorului de servicii”, inca imi explorez „posibilitatile” (de indesare, ma refer) >:D

  3. Sorin zice:

    Din păcate, nici concurenţa nu oferă servicii mai bune, aşa că renunţând la serviciile Romtelefon, nu o să găseşti în altă parte mai multă înţelegere! Poate doar servicii mai ieftine!

    • Sfantu` Simon zice:

      Pai tocmai aia zic si eu, ca ne caracterizeaza, sau de fapt ii caracterizeaza, nesimtirea si tupeul duse la extrem, adica sa-mi ceara o caruta de bani pe luna si sa-mi puna sula-n coasta sa achit cat mai repede nu-i doare, dar in schimb cand ai nevoie de ceva din partea lor (in conformitate cu prevederile contractului) ii doare frate, ii doare fix in … (sti tu, alea trei litere prezidentiabile).

  4. mediafirefilmss zice:

    Acum in ceea ce priveste telefonia, diferenta intre costuri nu e atat de mare. Dar cat priveste internetul, romtelecomul e la gara rau de tot…

    • Sfantu` Simon zice:

      Mai, nu zic costurile sunt costuri, as reusi sa fac abstractie de „valorile absurde” (uneori) ale facturii, dar sa primesc in schimb, macar, niste servicii de Doamne ajuta, nu sa stau sa primesc „sfaturi prin telefon”, pentru ca „echipele noastre nu se deplaseaza pe teren pentru instalari noi” (hai nu pe bune acu).

  5. Cris zice:

    Văleu, numai acolo unde-ai zis să nu ne doară, ferească Sfântul! 🙂

    • Sfantu` Simon zice:

      🙂 Vezi tu ca pe NOI poate NU ne doare acolo unde zic eu, pe noi ne doare (decat) capul (de nesimtirea lor), in schimb ei deja au facut o arta din a-i durea in c@# de noi. Asa ca vin eu si va intreb, nu e, totusi, mai bine ca ei decat ca noi?

  6. Dacic Dracon zice:

    Stai liniștit ca nici în „tarile europene” nu sunt prea departe de metehnele acestea. Cel puțin în Italia…De exemplu când mi-am schimbat adresa am solicitat mutarea abonamentului de net. O tipa mai de treaba mi-a recomandat sa renunț la vechiul abonament și sa activez altul cu promoție iar în felul acesta activarea se va face mai repede – 7 zile. Eu om principial zic nu, lăsați ca îl păstrez pe acesta. Mi-a zis ca în 30 de zile se face transferul. OK spun, voi aștepta. Si de aici au trecut 3 luni timp în care după timpul spus de ei am început sa sun (40 cenți/min). In funcție de operatoarea pe care o găseam îmi spunea fiecare o alta varianta. Faza cea mai frumoasa a fost când una din operatoare mi-a spus ca din data de 15 mi-a fost dezactivat abonamentul în situația în care la adresa respectiva (unde locuiește acum un prieten al meu ) fusese activat un nou abonament pe alt nume cu 2 săptămâni în urma, abonament care l-au activat în 7 zile :).
    In tot acest timp ei își luau frumos banii din contul meu pentru abonamente. In fine după multe certuri la telefon (evident cu plata) când am amenințat ca blochez contul (nu a dat prea multe rezultate) și ca ii denunț la o organizație de protecție a consumatorilor au catadicsit sa-mi facă activarea.
    In legătură cu serviciul tehnic…alta belea aveau un număr cu suprataxa – 80 cenți/min – iar când am avut probleme…am cheltuit 50 euro într-o zi și nu am rezolvat nimic. Atunci am atins coarda cu rasismul și unul dintre operatori mi-a zis ca ma contactează el iar după mi-a lăsat un număr gratuit apelabil și de pe mobil.
    O alta faza haioasa și termin ca m-am lungit deja. La un moment dat niște „băieți deștepți” și-au băgat mânuțele prin serverele lor și ca urmare tot sistemul a căzut, niciun client nu se putea conecta. Ei au dat dovada de foarte mult bun simt și și-au anunțat utilizatorii trimițând un e-mail. Am sunat și i-am întrebat ce s-a întâmplat iar ei mi-au spus ca își cer scuze și ca au explicat prin mail. Zic: Asa și eu cum îl citesc ?

    • Sfantu` Simon zice:

      Uuuaaau, foarte tare frate, astea da exemple demne de „tarisoara minunata”, in special ala cu mail-ul trimis cand netul era picat, ala e Dumnezeu pe pamant >:D Ar trebui sa faci un „guest post”, la sectiunea „Frustrati de RO”, ti-l public cu link, cu nume propriu la autor, think about it.

  7. Dacic Dracon zice:

    Frustrat de RO…în IT :))

  8. Piperusha zice:

    Şi presupun că telefoanele date ca să ţi se spună că nimic nu se poate tot tu le-ai plătit…

    Cum dracu să nu te uiţi pe internet după bombe artizanale…În calitate de client (vacă de muls) trebuie ori să ai un calm bovin, ori să rişti…

    • Sfantu` Simon zice:

      Pai cine sa le plateasca, ei? Normal ca tot eu, din fericire primee doua telefoane au fost date la help line, si e numar d`ala cu 0800 (deci e pe moca), ultimele lamuriri din pacate le-am platit, eiii, si oricum le-am platit cu mai mult decat bani, numai nervii care mi i-am facut o zi intreaga stand in telefon …. ahhh, dar sa nu-mi mai amintesc ca ma apuca „puseurile” >:D

  9. sfantu' cu umor zice:

    Iisus în conversaţii cu Satana

    – Lumea a cam luat-o razna, spune Satana. Romanii fac ordine în imperiul lor, au acum un cod de legi al drepturilor omului şi funcţionării societăţii. Grecii tot filosofează şi au ajuns la teme de un fin rafinament. Este timpul să dezbinăm lumea. Pentru asta te voi trimite într-o misiune de excepţie.
    – O accept bucuros tată, spune Iisus. Dar cum o să mă descurc? Nu am experienţă în cele lumeşti. Aici la noi regulile sunt altele.
    – De asta nu te îngrijora, vei primi inspiraţie pe parcurs. Te vor ajuta şi ai noştri prin duhuri sosite acolo pe pământ.
    – Cum vom proceda, întreabă Iisus curios.
    – Iată cum! Acolo în lume se găseşte un popor ai cărui oameni se cred aleşii lui Iehova. În prezent situaţia lor este destul de critică, sunt sub stăpânirea romanilor şi aşteaptă izbăvirea. Misiunea îţi va fi uşurată de faptul că ei cred de multe veacuri în sosirea unui salvator al neamului lor. Se pare că acel om întârzie dintr-un motiv pe care numai Iehova îl ştie. Ştii bine că noi nu ne băgăm în problemele raiului.
    – Asta ar mai lipsi. Le avem pe ale noastre. Dar e drept că ducem lipsă de animaţie pe aici. Ce era pe vremea imperiului asirian! Curgea sângele! Vremuri bune apuse!
    – Ne-ar trebui suflete noi, nu crezi? E plictisitor să-i tot chinuim pe aceiaşi.
    – Dar dacă intervine Iehova? întrebă Iisus cam îngrijorat. Că doar este vorba de poporul lui, nu de unul oarecare.
    – Nu-ţi face griji! Ce ne poate face Iehova? Mai rău ca aici unde poate fi?
    – Că bine spui tată. Să luăm noi iniţiativa în acest caz.
    – Aşa că le vom trimite noi salvatorul aşteptat, continuă Satana. Să vedem ce va ieşi.
    – Ce vom face practic? îl mai întreabă Iisus.
    – Poporul ales crede că mântuitorul le va veni din spiţa regelui lor David, cel mort cam cu o mie de ani în urmă. Îl ştii bine, este cel care făcuse tot felul de rele, când trăia pe pământ, şi de fiecare dată se pocăia amarnic. A fost de-al nostru. Vrajba i-a stăpânit timp de veacuri pe urmaşii lui şi a tot curs sânge din ei. Vom face şi acum să curgă sânge. Tu te vei naşte în casa cuiva care este din acel clan. Este unul Iosif în Betlehem şi are ca nevastă pe Miriam. Ei bine, vei apărea pe pământ în casa lor.
    – Îi ştiu. Au deja câţiva copii. De ce nu alegi un alt cuplu?
    – Miriam trebuie să fie virgină, va trebui să rămână aşa chiar şi după ce naşte.
    – Păi …
    – Ideea este ca situaţiile pe care le vom crea să fie aşa de stupide încât oamenii să creadă că este imposibil să fie altfel. Deci reţine, Miriam este virgină, te va naşte pe tine şi va rămâne tot virgină.
    – Bine tată, tu ştii mai bine ce faci cu femeile pământene.
    – Un ultim sfat, pe care trebuie să-l urmezi cu sfinţenie, repet … cu sfinţenie: Spune-le deschis că eşti salvatorul lor, că ai venit să îi dezbini şi că ai vrea să arzi lumea. Învaţă-i să nu se opună răului, să-şi iubească duşmanii şi să aspire să fie săraci cu duhul ca să poată ajunge în împăraţia cerurilor, adică la noi, căci în rai merg cei cu duh.
    – Dar cum vor reacţiona ei la spusele mele? Cum vor crede că sunt mântuitorul lor dacă le spun toate acestea?
    – Marile absurdităţi sunt greu de contestat. Ei vor găsi explicaţii potrivite la învăţăturile tale aberante.

    (După 33 de ani misiunea lui Iisus printre evrei se încheie. Revenit acasă el este foarte supărat.)
    – N-a ţinut, îi spune el lui Satana. M-au bătut, m-au schingiuit, m-au umilit şi m-au răstignit. Mi-au pus pe cap coroana de spini a lui David. Paştele mamii lor, că iudeii nu sunt proşti pe cât credeam noi. Am ratat totul.
    – Nu te grăbi cu concluziile băiete. Este încă prematur să evaluăm lucrarea făcută de tine.
    – Ce mai pot spera tată? Până şi cel mai credincios dintre apostolii mei m-a părăsit. Petru era cel mai prost dintre toţi. Credea că mă voi salva de la crucificare prin puteri miraculoase. Îi spusesem sincer că se va dezice de mine şi nu m-a crezut. Şi aşa s-a şi întâmplat după ce a văzut că am murit.
    – Da, sunt probleme, dar vom vedea ce va ieşi. Au mai rămas câţiva idioţi care mai cred că ai fost salvatorul iudeilor, deşi nu te-ai salvat nici pe tine. Nu e pădure fără uscături. Ne putem baza pe ei.

    (A mai trecut un timp şi numărul celor care încă mai credeau în Iisus a tot scăzut. Satana este alarmat.)
    – Suntem pe punctul de a rata toată strădania ta băiete, îi spune el lui Iisus. Dacă nu luăm măsuri urgente totul s-a dus pe râpă. Trebuie să intervenim cumva. Cel mai bine este să convingem pe cineva care acum are mare râvnă şi-i prigoneşte pe creştini. Îl vom redirecţiona pe acel om.
    – Este unul Pavel din Tars, fariseu şcolit şi vorbeşte bine trei limbi.
    – El va fi omul nostru, spune Satana. Tu să-i apari ca o vedenie luminoasă şi să-i spui câteva cuvinte care-l vor convinge că eşti viu undeva.
    – Voi face întocmai.

    (Este anul 1000 d. Hr. Satana şi Iisus privesc de sus din cer ce se întâmplă pe pământ.)
    – Măi fiule, acum îmi dau seama ce bine ai lucrat! îi spune Satana. Uite-i pe nătărăii ăia cum cred că a venit sfârşitul lumii. Sunt adunaţi prin biserici, se roagă fierbinte şi aşteaptă catastrofele pe care le-ai promis. Mă întreb ce vor zice când vor constata că timpul a trecut şi lumea nu s-a sfârşit? Oare se vor trezi la realitate?
    – Nici gând, spune Iisus cu mândrie. Misiunea mea a fost bine îndeplinită. Ai văzut că sute de ani a fost beznă în sufletele creştinilor şi au tot venit aici la noi în lumea întunericului. Am urmat exact ce mi-ai spus. Tâmpeniile pe care le-au învăţat de la mine sunt aşa de mari încât oamenilor li se pare imposibil să fie altfel. Şi am fost sincer, le-am mărturisit deschis că venisem să dezbin lumea şi să-i dau foc. După moartea mea creştinii au fost într-o continuă vrajbă, iar lumea lor într-un foc al războaielor şi distrugerilor.
    – Am citit şi eu ce spui în Matei, 10, 34-35: „Să nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n’am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să-l despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra ei”. Iar în Luca, 12, 49 le spui clar: „Foc am venit s’arunc pe pământ, şi cât aş vrea să fie-acum aprins!”.
    – Cât puteam să fiu mai explicit, tată, nu? Învăţăturile mele au dat roade, creştinii nu s-au opus răului şi el s-a tot răspândit prin lume. Lipsiţi de duh, cei mai buni creştini au venit la noi. Ştii bine cât de ocupaţi suntem.
    – Am parcurs şi aceste vorbe înţelepte ale tale, spune Satana. Că bine zici în Matei, 5, 39: „Nu staţi împotriva celui rău” şi în Matei, 5, 3: „Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor”. Mă minunez şi eu ce băiat deştept am. Să vedem ce va urma. Le-ai lăsat Apocalipsa care le poate da lovitura de graţie.

    (Este anul 2010 d. Hr. Satana şi Iisus sunt iarăşi la discuţie despre cum mai pot evolua lucrurile pe pământ.)
    – Se apropie 2012, spune Satana. Nătărăii se pregătesc iarăşi de sfârşitul lumii. Se scriu cu grămada cărţi cu tematica zilelor de pe urmă. Au apărut şi filme care arată scenariile de groază ale Apocalipsei. Nu credeam că poţi fi aşa destoinic măi băiete. Au trecut aproape 2000 de ani de la marea ta misiune de salvare şi lumea este mai însângerată ca oricând.
    – Ţi-am spus papa ca am lucrat bine.
    – Ai grijă cum vorbeşti! Papa să-i spui ăluia de jos, de la Roma, nu mie. Mai păstrezi reminiscenţe atavice de pe pământ.
    – Iertare.
    – Să trecem peste asta. Ce crezi că va urma? Le-ai băgat în minţi frica de acele catastrofe scrise în Apocalipsă. Şi toate nenorocirile se petrec odată cu venirea ta a doua ca să-i salvezi. Aşa specie întâlneşti rar în tot universul! Le-ai spus clar că vei veni să le aduci distrugeri de neimaginat şi ei nătângii te cred în continuare mântuitorul lumii. Mare minune ai făcut!
    – Tată, eu cred că am fost sincer şi clar în Apocalipsă. După toate acele distrugeri mă voi întoarce pe pământ pe un cal alb, voi avea ochii ca para focului şi voi purta o mantie stropită cu sânge. Cu sabia din gură voi lovi neamurile, iar cu toiagul de fier le voi păstori. E scris în Apocalipsă capitolul 19, versetele 11-15.
    – Am văzut, am văzut. Aliura ta, îmbrăcămintea şi armamentul fac cinste locului tău de baştină. Ochii ca para focului, sângele, sabia şi toiagul de fier cu care-i păstoreşti mult mai bine decât cu o bâtă. Că doar nu degeaba ei îţi spun Mielul.
    – Nu mă puteam duce la ei cu flori, nu? zice Iisus.
    – Asta ar putea să o facă Iehova nu noi, trage Satana concluzia. Mă intrigă totuşi faptul că după ce faci atâtea omoruri dai un ospăţ divin tuturor păsărilor, o petrecere cu cărnuri de oameni şi cai. Scrie în Apocalipsă capitolul 19, versetele 17-18. Pe oameni înţeleg că ai vrut să-i termini, dar cu caii ce-ai avut?
    – Caii îi transportau pe păcătoşi, se scuză Iisus.
    – Bine gândit, spune Satana. Ca să se înveţe minte şi caii. În altă ordine de idei văd că sunt în prezent pe pământ milioane şi milioane de creştini care se roagă fierbinte „Vino Iisuse!” Crezi că mai e nevoie să te duci din nou? Lucrurile merg foarte bine acolo. Ei sunt deja bine direcţionaţi şi o a doua venire a ta ar părea de prisos.
    – Am făcut totul temeinic, am prevăzut chiar pericolul ca ei să se salveze cumva în final. Filosofii, gânditorii, oamenii politici, teiştii şi ateiştii, care vor să ilumineze minţile creştinilor şi astfel să demaşte planul nostru, vor fi declaraţi Anticrişti.
    – Ăsta e băiatul meu, spune Satana mândru. Să te aştepte ei mult şi bine! Noi oricum ne delectăm cu ce vedem că se întâmplă acolo. Dar mă întreb ce ne facem dacă Apocalipsa ta se va înfăptui întocmai? Va fi un mare aflux de suflete spre noi. Cum ne descurcăm cu spaţiul?
    – În cazul ăsta vom avea sigur o problemă, zice Iisus. Raiul trebuie să ne cedeze teritoriu că şi aşa nu prea au de lucru acolo.
    – Aşa e. Că vorba aia: Cum e pe pământ, aşa şi în cer!
    – Parcă era invers, tată.
    – Ce mai contează unde e modelul, în cerul sau pământul. Noi suntem mai tari şi colo şi colo. În situaţia asta se va ivi şi criza de energie. Cum o vom rezolva?
    – Trecem pe nucleară, spune Iisus.
    – Dar nu-i periculos? Ai văzut ce-a ieşit cu Cernobâl.
    – Cu atât mai bine, că doar în iad suntem.
    – Ai dreptate băiete. Uite că mă mai lasă memoria. Mă gândesc totuşi ce scrie în Apocalipsă în capitolul 20, că Satana va fi legat 1000 de ani şi aruncat în adânc. Ce-ai vrut să spui cu asta fiule?
    – Le-am îndrugat o poveste cu un înger din cer care are cheia adâncului şi un lanţ mare. El te prinde, te leagă şi te închide în adânc pe 1000 de ani. În timpul ăsta are loc învierea acelor morţi care pe timpul cât trăiau ca oameni se sacrificaseră pentru mine. Ei vor împărăţi cu mine 1000 de ani.
    – Păi ei nu se află deja aici? întreabă Satana intrigat.
    – Desigur. Sunt cei cărora le-am dat poziţii privilegiate căci am scris despre ei că vor împărăţi cu mine de-a lungul miilor de ani. Împărăţia noastră are şi ea nevoie de o structură ierarhică, iar cei credincioşi mie au fost răsplătiţi cu funcţii. Secţiile importante sunt conduse de creştini, că aici la noi vin şi alţii din alte religii.
    – Dar cum rămâne cu legarea mea pe 1000 de ani? Am citit în Apocalipsă capitolul 20 că sunt apoi dezlegat din închisoare şi lăsat să amăgesc lumea în cele patru colţuri ale pământului. Urmează iar războaie şi apoi sunt aruncat în iezerul de foc şi de pucioasă pentru chinuire zi şi noapte în vecii vecilor. Chiar şi Moartea şi Iadul au fost aruncate în iezerul de foc unde mai erau două personaje, Fiara şi Profetul Mincinos. Ce vor să însemne toate astea?
    – Sunt marile absurdităţi care-i sperie pe idioţi, spune Iisus. Distrugerile trebuie să continue pe pământ şi să fie mereu justificate. Mintea creştinului are nevoie de o stare continuă de spaime.
    – Aşa-i, afirmă Satana. Când aud de spaime mă faci să mă simt bine. Dar Fiara şi Profetul Mincinos, ăştia cine sunt?
    – Personaje care menţin latura noastră de mister în Apocalipsă. Creştinii le tot identifică de-a lungul istoriei ca fiind un om sau altul, sau un grup, o naţiune căci Fiara are mai multe capete. A fost când imperiul roman, când papa de la Roma, Napoleon, Uniunea Sovietică, etc. Dar mai sunt şi aIte tipologii negative ca Dragonul, Marele Babilon. Ideea este tot de a ţine spaima trează, oamenii descifrând misterul apocaliptic pe măsură ce relele pe pământ sunt de proporţii din ce în ce mai mari. Ai văzut cum au evoluat ei de la războaiele locale la cele mondiale.
    – Că bine te-ai gândit şi aici. Fiara-i fiară oricum ai da. Misterul cel mai mare îmi pare totuşi a fi Profetul Mincinos. Ăsta cine e? mai întreabă Satana.
    – Mult timp n-am ştiut nici eu, dar de curând am aflat. Creştinii mei au fost foarte creativi, doi dintre ei au fost primii imami ai unei religii asociate creştinismului. Ei l-au numit profet pe un om al unui trib de nomazi.
    – Am priceput, vorbeşte mai încet ca să nu ne trezim dracu cu sinucigaşi terorişti pe aici.
    – Păi ce? Ne-ar strica?
    – Asta aşa e, zice Satana. Ei şi? Ce va face profetul?
    – Lucruri bune. A organizat sute şi sute de milioane de oameni pentru marea bătălie Armaghedon. Trebuie să fie grandioasă, căci cele de până acum au fost mici.
    – Aha, mai spune Satana. Acum pricep. Când creştinii vor afirma că ei ştiu din biblie că profetul e un mincinos, atunci să te ţii.
    – Exact. Şi treburile merg bine. Oamenii profetului au încercat de două ori să cucerească Europa, o dată dinspre Gibraltar şi altă dată dinspre Bosfor, dar nu au reuşit. Creştinii s-au opus cu îndârjire. Dar acum oamenii din deşert au înţeles eroarea şi vin în Europa cu valijoare. Cum îi văd creştinii îi cazează urmând vorba mea înţeleaptă din Matei, 5, 44: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri”.
    – Şi? întreabă Satana curios.
    – Treptat cei cu valijoare vor coloniza Europa, mai ales că fac mulţi copii şi sunt întreţinuţi de creştinii care continuă să meargă la muncă. Ei sunt perseverenţi şi urmează fidel vorbele profetului lor înălţând case de rugăciuni pe oriunde se stabilesc. Vor să cucerească întreaga lume şi sunt semne clare că de data asta au şanse să ia şi Europa. Ei bine, ştii că europenii au arme atomice. Întrate în mâinile oamenilor deşertului vor face minuni mai ales contra Marelui Babilon despre care se crede că este America de Nord.
    – Se îngroaşe treaba, spune Satana. Şi vom avea mult de lucru. Trebuie să ne adaptăm şi noi la schimbările de pe pământ.
    – Aşa-i tată.
    – Iată că mai sunt doi ani şi ceva până la aşteptatul sfârşit al lumii adus de mintea creştinilor care au pus în practică ideile tale. Se pregătesc febril de războaie cumplite.
    – Ne vom delecta cu scriptura mea, Noul Testament, în mână ca să observăm cât de fidel o urmează.
    – Ce facem dacă specia umană nu supravieţuieşte? întreabă Satana.
    – Noi nu ne ocupăm cu salvarea ci cu distrugerea ei. Aşa ne-au creat minţile oamenilor.

  10. Pingback: Inapoi … (in epoca de piatra) | Frustrat[punct]RO

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s