România, te iubesc (fir-ai a dracu)!


Următoarea mea afirmaţie s-ar putea să vă ia prin surpindere pe mulţi dintre voi şi să vă şocheze un pic : „băi, de foarte multe ori pe mine chiar mă enervează foarte rău ce se întâmplă (sau se poate întâmpla în circumstanţele „potrivite”) în ţărişoara asta minunată şi suprapopulată.”
După cum bănuiesc că v-aţi putut da seama ieri nu am scris nimic pe blog, nu că nu aş fi vrut şi nici măcar că nu aş fi putut, pentru că deşi am fost plecat întreaga zi de acasă, totuşi, am avut acces şi la calculator şi „ocazional” şi la internet, dar din păcate pentru mine ieri am fost prea ocupat să „traiesc în România” şi asta nu mi-a mai permis să fac nimic altceva.

Să  începem cu începutul, zic, se face că m-am trezit la crăpatu` soarelui (asta pentru mine însemnând 7:30, menţionez că oricum e o oră mult prea matinală pentru subsemnatul, dar ce să-i faci), buuun, trecând mai departe se face că m-am teleportat în parcarea din faţa blocului (sau Palatul de Gheaţă cum îmi place să o mai numesc cu „afecţiune”, scrâşnind din dinţi), acolo am înţepenită una bucată maşină pe care la ora opt fără ceva (moment al zilei în care Soarele nu mângâie duios ţinuturile „parcării de gheaţă”, vedeţi ce am făcut aici le-am combinat denumirile, este că sunt bun?… mulţumesc, mulţumesc). Aşa, şi cum ziceam eram la „decongelatul” maşinii, acu mare lucru nu mai aveam de făcut, că slavă Domnului fusei băiat conştiincios şi curăţai maşina de zăpadă încă de zilele trecute. Băi, dar era ditamai stratu` de gheaţă aplicat pe una bucată parbriz, până aici toate bune şi frumoase că probabil va gândiţi: ehh şi ce mare lucru dai cu „răzuitoarea de geam” (denumirea îmi aparţine, deci copyright) şi ai rezolvat problema; aşa ar fi normal însă din păcate răzuitoarea mi-a fost „sustrasă” cu ceva zile în urmă când am lăsat-o prosteşte desigur (că doar costă câţiva lei şi nu m-am gândit că cineva e destul de „trepanat” să fure până şi o bucată de plastic), ei da am lăsat-o două minute pe portbagajul maşinii în timp ce am intrat la benzinărie  (unde se întâlnesc toţi şmecherii ţării ăsteia) să procur o cafea mică, călâie şi timidă. Da fraţilor şi aşa stăteam eu în parcare la primele ore ale dimineţii cu ditamai pojghiţa pe geam şi cu mâna în proverbialul „băs” (sau alte trei litere care seamănă cu numele „prezidenţiabilului”). Evident că la ora aia nu mai cobora nici dracu din bloc să plece cu maşina, pentru că cei care aveau serviciu plecaseră de mult că doar nu stăteau până la 7:30 să se trezească „Preafericitul”, iar ceilalţi erau duşi departe în lumea viselor nebănuind, măcar, ce-l aşteaptă pe „subsemnatul” în ziua cu pricina. În fine după vre-un sfert de oră de „scrijelit” cu mânuţa pe parbriz am reuşit să fac o găurică (kinky, nu?), după care m-am aruncat în maşină şi m-am avântat ca un curajos explorator pe meleagurile minunate. Probabil că mulţi vă întrebaţi de ce dracu n-am pornit maşina şi n-am aşteptat să se dezgheţe geamul de la sine, răspunsul e simplu pentru că nu sunt Becali şi nu mi-ar fi ajuns benzina pentru „procesul prealabil de dezgheţare” (care ar fi durat lejer o oră, având în vedere temperatura ambientală, lipsa oricărei raze de soare, şi stratul de două deşte de gheaţă prezent pe bucata mult mai subţire de geam), asta unu la mână doi la mână, sincer, mă grăbeam că deja era târziu şi puţin ştiam eu că se va face şi mai târziu „navigând” pe arterele tulburi ale ţărişoarei.

În fine după ce m-am avântat circa 0.5 metri, m-am lovit şi de primul obstacol al călătoriei mele, pentru că graţie unei lucrări de recondiţionare a sistemului de alimentare cu apă începută de „consiliul local” al urbei X în luna noiembrie (adică au trecut 4 luni de vară fără strop de ploaie şi ăştia s-au apucat să sape în asfalt, când? exact, iarna, ce n-aţi înţeles), în urmă a rămas o „tranşee” că altfel nu pot să-i zic de circa 4 metri (adică fix cât „gura parcării”), adâncimea fiind încă necunoscută datorită gheţii şi apei care o acoperă. Evident că pentru a ieşi pe străzile, pardon pe troienele de gheaţă şi zăpada din afara parcării trebuie să-ţi navighezi autovehiculul prin această crevasă.

Ei dar am trecut şi de asta, am trecut şi de munţii de gheaţă rămăşi şi acum pe carosabil (deşi nu a mai nins de zile bune), care îţi aruncă maşina de colo-n colo, parcă te-ai afla într-un joc din ăla cu flippere şi maşina ta e bila. Ajuns la destinaţie, în fine m-am îndeletnicit cu ceea ce aveam de făcut în ziua respectivă şi uite aşa a trecut jumătate de zi. Din păcate pentru mine sentimentul de „bun samaritean” combinat cu un puternic simţ civic m-a împins într-o situaţie fără scăpare (pentru mine cel puţin). Aşa se face că în cursul zilei mele la un moment dat am găsit un act de identitate pierdut, pe jos, pe care toată lumea îl evita cu dezgust. Evident, mai tras la faţă, eu l-am ridicat în speranţa că la un moment dat voi întâlni un poliţist căruia să i-l predau (pasez) întru descoperirea şi returnarea către proprietarul de drept. Evident că în ditamai oraşul nu am găsit nici un picior de „baiat cu ochi albastri” (sau poate erau sub-acoperire şi nu i-am depistat eu) aşa că dragilor, presupun că e „plin sezon” la furturi, violuri şi omoruri. Pentru a mă asigura totuşi că „buletinul” îşi găseşte stăpânul, am purces către biroul M.I. de eliberare acte, acu eu ştiu că nu e secţie de poliţie, dar totuşi tot miliţie… pardon tot poliţişti lucrează şi aici. Nu? S-ar părea că da, dar numai că aceştia nu împărtăşesc acelaşi crez (ăla cu „În slujba cetăţeanului”) ca fraţii lor mai oropsiţi care lucrează pe teren astfel că domnii de acolo nu au putut fi deranjaţi şi astfel m-au îndreptat către Inspectoratul Judeţean de Miliţi… ce dracu, de Poliţie vroiam să zic, loc în care aş fi putut să predau liniştit „ostaticul” (deja aşa îl simţeam). Problema venea în faptul că acel Inspectorat se afla la circa 3-5 km (în funcţie de rută), dintre care toţi kilometri se aflau în „trafic congestionat”.

Şi uite aşa a luat-o Sfântu` perpedes către IPJ-u, ca să livreze documentu` de parcă nu ar fi avut altceva mai important de făcut (şi credeţi-mă chiar aveam). Slavă Cerului că pe drum am avut norocul de a mă întâlni cu un „comunitar” (cum îi alint eu duios), respectiv un „poliţist local” cum se intitulează mai nou, căruia din fericire am reuşit să-i pasez „obiectu` muncii”, scutindu-mă astfel de alte „responsabilităţi” şi drumuri, că cine ştie prin ce probe (de foc) trebuia să mai trec odată ajuns la poliţie pentru a reuşi în sfârşit să depun documentu`.

Acu ziceţi şi voi nu e minunată ţărişoara (minunată)?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în frustrari, Pamflet, Reality și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

13 răspunsuri la România, te iubesc (fir-ai a dracu)!

  1. sandy zice:

    „Eterna si fascinanta ROMANIA ” lucrata de tov.Iliescu si preluata si dezvoltata de tov.Basescu. SA TRAITI……CUM PUTETI ! daca mai puteti.

    • Sfantu` Simon zice:

      Probabil interesul general ar fi sa nu mai traim de loc, dar asta le ridica alte probleme, ca apoi ei de unde dracu mai incaseaza taxe si impozite, apoi cine le mai intretine lor „stilul de viata bombastic” (cu care s-au obisnuit deja)? Cred ca am eu o solutie, sa plecam toti din tara sa le-o lasam lor si sa mergem sa muncim pe plantatii in strainatate iar banii sa-i trimitem statului roman, deh, doar a facut atatea pentru noi, sa-i intoarcem favorul.

  2. Piperusha zice:

    Faci tara de ras, nereprezentativule! Cum adica, sa aduni buletine de pe jos…si sa te si plimbi cu ele din sectie in sectie…

    Romania se rusineaza cu tine, asa ca-ti urez un uichend ca-n occident 😀

    • Sfantu` Simon zice:

      Imi fac „mea culpa” si im torn sare-n cap acum, oricum la modul la care a reactionat „tara” (sau mai bine zis co-locatari mei din tara) sincer m-am lecuit de „fapte bune”.

      P.S.: Multumesc pentru urare, si felicitari pentru „urcare”, sti tu care!
      Hah ce de rime pe mine (vai nu ma pot opri, oare se va mai sfarsii?) >:D

  3. Sorin zice:

    Nu te lăsa descurajat de indiferenţa şi ignoranţa majorităţii celor care te înconjoară! Este greu, dar încet-încet, poate se mai adună câţiva în jurul tău şi aşa nu vei mai fi singur pe acest drum!

    • Sfantu` Simon zice:

      Iti dai seama ca nu ma las influentat, ce dracu ar fi chiar culmea, am o personalitate si un ego prea mare pentru a ma lasa molipsit de indiferenta si nesimtirea care ma inconjoara. Imi place sa formez opinii, nu sa le urmez >:D Dar uneori, frate, in tara asta cel putin, chiar ti se ia.

  4. Harry zice:

    Ce am de zis…
    „România, te iubesc (fir-ai a dracu)!” nu pica bine de loc.
    mai ales daca vrei sa pari ptriot.

    • Sfantu` Simon zice:

      Poate nu vreau sa par patriot, si in nici un caz nu vreau sa par idiot, pur si simplu sunt „true” si nu vreau sa ma prefac ca e bine cand de fapt nu e. Eu prezint realitatea asa cum stie ea mai bine sa existe in tara asta.

  5. Alin Mane zice:

    Si pana la urma cum e mai spiritualule, esti patriot sau esti idiot, tind sa cred ca mai mult a doua, am vazut ca nu te poti abtine si ma tot bagi in postarile tale cu retorice de rahat de genul „ce zici de data asta vorbeam serios”. Pana la urma sti ce eu nu dau nici doi bani pe tine si nici pe cei care gandesc asemenea tie. In schimb nu va suport stilul asta zeflemist cu care tratati pe toata lumea, si tot ce se intampla in jurul vostru.
    @ Piperusha: nu sunt nici masochist, si nici vreo nuca in perete cred ca am dreptul la o parere ca oricare altul.

    • Sfantu` Simon zice:

      Prietene nu pot sa nu apreciez faptul ca te intorci precum un caine vagabond mereu inapoi la locul unde a fost bagat si el in seama ultima oara, de asemeni apreciez „activismul tau de partid” care bag seama ca te motiveaza pana la lacrimi, ce nu apreciez la tine e tonul pe care vorbesti cu niste oameni care nu te-au jignit. Ma simt flatat ca ai stat sa rasfoiesti prin ultimele mele postari si sa descoperi comentariul (nu postarea, doar un simplu comentariu) care facea referire si la tine. Cat despre partea cu zeflemeaua, prietene daca nici simtul umorului nu il mai poti avea in tara asta (care e tara „comediei”) atunci cu adevarat esti „sarac” (cu duhul cel putin, in rest te rezolva „partidul” presupun). In numele celorlalti „ca mine” nu pot sa raspund, dar presupun ca vor avea fiecare ceva de zis, asa ca tin-te bine >:D

  6. Mihai zice:

    Prietene, lasa-ne tati in pace, du-te si slujeste-l pe Basescu in alta parte ca aici e clar ca esti in plus. Vorba lui Sfantu te dai in spectacol ca te-ai vazut si tu bagat in seama aici

  7. Alin Mane zice:

    Mai destptilor eu nu am jignit pe nimeni, asa ca marlaniile voastre la adresa mea sunt decat o dovada clara a lipsei crase de educatie de care suferiti.

    • Sfantu` Simon zice:

      Da prietene asa e, tu nu ai jignit pe nimeni ai folosit decat cuvantul idiot (la adresa mea), sau tu nu dai doi bani pe „noi, nu ne suporti tot pe „noi”. Ne scuzi pentru lipsa noastra de educatie, adevarul ca noi am venit peste tine, ti-am intrat in casa si ne-am apucat sa te injuram si sa te jignim ca la usa cortului. Epicurianule, tu esti cumva ruda cu Patapieviciu? Vezi ca si ala si-a furat-o de la Basex, asa ca nu stiu ce sperante tragi tu ca vei fi recompensat pentru „interventiile” tale (civilizate).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s