Frustrarile noastre, cele de toate zilele #2


Episodul II : Sportul

Pe principiul ce-i mai mica si mai mica decat puta de furnica, asa si romanul are un lucru cel frustreaza si mai tare decat politica si anume sportul, si cel omoara si mai tare si mai tare decat sportul, desigur frustrarile cele mai tari pleaca evident de la sportul rege (e rege vezi Doamne nu e plin de jucatori nesimtiti, plin de bani si care nu mai au dram de respect si de sportivitate, dar in fine sa trecem peste). Generate astfel sa enumeram care sunt pentru frustratul microbist cele mai mari nemultumiri:

In primul rand si in mod evident e frustrarea ca echipa lui a luat bataie (sau mai rau ia bataie pe unde apuca, nu dau nume sa nu imi iau carne la pachet), asta e primo frustrare si cea mai la indemana, insa cum Dumnezeu exista in detalii, frustratul microbist aprofundeaza si insista, echipa lui nu a luat bataie asa oricum doar ca e compusa din desculti (care nu stiu o boaba de fotbal ci doar cluburi, beuturi fine, si muieri aspre), NU echipa a luat bataie in mod evident datorita …….(completati spatiul gol). Raspunsurile evidente vor fi: terenul, lipsa nu stiu cui jucator (de baza de altfel, care si-a rupt degetelul de la picior dupa ce a cazut beat de pe bar), antrenorul (tactica adoptata a fost evident gresita, deh doar tot romanul se pricepe la fotbal), patronul, galeria, tanti Nuti care vinde seminte si care nu a putut sa vina cauzand astfel o clacare psihica a echipei, etc, etc, totul nefacand nimic altceva decat sa-l frustreze si mai tare pe bietul admirator al sportului rege, pana la exasperare.

In al doilea rand si poate la fel de evident ca primul tot microbistul de rand e frustrat de faptul ca arbitrajul e intotdeauna in defavoarea echipei pe care o sustine el (un fel de persecutie personala as putea spune). Cel mai tare e cand reprezentantii a doua echipe care au jucat impreuna considera fiecare ca echipa lui a fost a mai defavorizata. Oricum aici e de dezbatut mai mult pentru ca de multe ori frustrarea asta la adresa arbitrajului e generata si de comentatorii sportivi care creeaza uneori o presiune in plus asupra mintii usor impresionabile a microbistului obisnuit.

Si totusi uneori comentatorii mai au si dreptate domne, de exemplu ma uitam mai devreme la arbitrul Alexandru Tudor care explica la teveu cum a judecat el o faza cu o atingere la mustat a mingii care l-a avantajat pe coechipierul care era mai apropiat decat adversarul de poarta si mai stiu eu ce alte bazaconii. Cand se vedea clar ca ambii arbitrii si cel de tusa si cel de la centru au gresit flagrant insa soarta a facut ca printr-o minune lucrurile sa fie totusi in favoarea lor, pentru ca ce sustineau ei era a bunch of bullshit, dar cum prostii si betivii au intotdeauna Dumnezeul lor totul a iesit printr-o intamplare ca ei.

Astfel ca vedeti voi uneori (mai aproape intotdeauna) frustratii mai au si de ce sa fie frustrati, pentru ca sincer putine lucruri sunt mai enervante decat un prost care incearca sa ne convinga pe noi toti ceilalti, ca de fapt noi suntem aia prostii si el e un destep si e Dumnezeu pe pamant si mai ales ca mai are si dreptate.

Mai avea sa sune la o emisiune de radio si sa se prezinte ca fiind un admirator al sau, iar apoi sa-si laude prestatia din meciul respectiv.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Pamflet, sport și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s