Stiti de ce imi place mie sa am blog? Nu, nu pentru sutele de admiratoare pe care “ocupatia” asta mi le-a adus, si nici pentru faptul ca ma pot prezenta tinerelor don`soare ca “autor, blog autor” (Bond, James Bond). Imi place sa am blog: in primu` rand pentru ca de cand scriu si public nu ma mai trezesc atat de des vorbind singur, lucru care invitabil mi-ar fi adus si o internare la spa-ul Balaceanca. In al doilea rand e cea mai buna ocazie te interactiona cu oameni pe care nu i-ai cunoscut si poate nici nu-i vei cunoaste vreodata. Faptul ca un necunoscut poate petrece minute, si uneori zeci de minute frunzarind prin gandurile tale si va sta si sa reflecte asupra a ceea ce ai tu de spus, ei asta mi se pare “mare chestie, dom`le”.
Astfel comentariile de genul celui de mai jos, intotdeauna ma vor bucura.
Faptul ca cineva sta sa umple cateva randuri bune intr-un comentariu e un lucru extrem de imbucurator pentru mine. In primu` rand ma bucura ca: reusesc sa starnesc reactii de genu` asta; doi la mana ma bucura ca: oameni de calitatea asta imi citesc postarile si reactioneaza la ele. Chiar daca nu intotdeauna impartasim aceleasi idei si concluzii suntem totusi genul de oameni care sa ne respectam si sa ne apreciem opiniile, fie ele cat de diferite, si atata timp cat sunt bine argumentate. Anyway, vis-a-vis de oameni ca persoana care a lasat comentariul de mai sus, sau ca dl. Raul care nu a ratat o postare de cand am re-lansat blogul ma simt intotdeauna un pic dator si mi-ar place sa-i pot recompensa cumva (din pacate lipsa de “sponsorizari” nu-mi permite, deocamdata). Astfel ca in fata lor si a voastra a tuturor celor care-mi cititi post-urile, si le comentati, le like-uiti, si le share-uiti ma inclin profund si va multumesc!
Cu cea mai mare placere, musiu Simon! >:D<
.
Pe principiul: daca imi place ceva, dau de stire catre toti cei peste 1500 FB friends si uneori chiar catre Polimedia
Semnat: e-pistolara.
P.S.: to my favorite e-pistolara, cu drag Simon.
stii, cand am inceput eu sa am blog si sa scriu pe el, ai fost alaturi de mine, la posturi bune si rele, pana cand un virus ne va desparti, etc. esti piatra de temelie, uneori abia astept sa postezi, alteori te injur ca te lasi asteptat, doar pt simplu fapt ca ma simt bine la tine pe blog (uneori rad de ma sparg)
) Nu, nu ma plang! ati inteles gresit. spun un adevar.
si recunosc aici, in fata lumii: Simon nu ma plateste sa-i comentez fiecare postare!
la mai mare!
Prietene uneori stau si ma intreb care dintre noi doi e mai dus cu capu` si apoi mai citesc un comentariu de al tau si imi dau seama … tu esti. Nu, nu esti dus pentru ca nu te platesc sa-mi comentezi fiecare postare, ci pentru ca nu te plangi de asta. >:)
Pingback: Două din trei « Ioan Usca
Pingback: Înserare | Gabriela Savitsky
Offfff! Trebuia sa mentionezi ca ai facut comparatie cu Bond???
La cititorii pe care ii ai nu cred ca era nevoie 
Si in modestia cere ma caracterizeaza 
fac si eu parte printre ei 
Aaaaaa și când te hotărăști sa te muti la casa ta da-mi de știre. Am host pana în decembrie. Oricum voi avea și după dar nu știu dacă va fi cu același provider. In orice caz te aștept și știi ca ai un loc aici
Ai dreptate, multa lume imi spune ca-mi pierd prea mult timp explicandu-mi glumele. Ce nu intelegeti voi e ca nu le detaliez pentru lamurirea voastra ci o fac pentru mine, ca peste 10 minute cand citesc a doua oara postarea sa nu mai pierd cate 5-10 minute la fiecare gluma scarpinandu-ma ca un babuin in cap si holbandu-ma prostit la monitor intrebandu-ma: ce dracu am vrut sa zic aici? >:)
P.S.: cu mutatu` casei momentan cred ca iau o pauza ca-n ultimu` an am schimbat adresele ca pe sosete si deja multi cititori i-am cam scapat printre crapaturi, asa ca momentan incerc sa creez un “fals” sentiment de statornicie