Singing in the Rain

Cred că am auzit de nu știu câte ori, și de la `nșpe mii de persoane că sunt un … două puncte și țineți-vă bine că urmează o caracterizare demnă de o nuvelă a lui Sadoveanu

“Un pesimist incurabil, genul de om care vede decât partea proastă a lucrurilor, care are o plăcere bolnavă din a le tempera altora entuziasmul (asta probabil îmi vine din cauză că eu l-am pierdut de tot pe al meu), care vede viitorul ca pe o înlănțuire de evenimente nefericite a căror singura țintă va fi el însuși (asta sună un pic a egocentrism … unde era el buricu` pământului), un munte de deprimare și autocompătimire. Un om sumbru, sobru și în general care seamănă izbitor de mult cu o zi mohorâtă de iarnă, când afară plouă mocănește, e frig și e atât de înnorat încât la ora patru după-amiaza ai crede că e deja noapte (începe cineva să înțeleagă unde vreau să ajung … nu? ei bine, nu vă îngrijorați totul va fi dezvăluit).

În ciuda acestor zvonuri defăimătoare am decis că astăzi e ziua perfectă pentru a-mi arăta debordantul optimism. Astfel, vă anunț că mi-am luat umbrela din dotare (izbitor de asemănătoare cu cea a lui Gene Kelly … numai că a mea e roz și cu multe floricele mov, da` în rest e absolut la fel) și urmează să merg să prestez pe străzile înnoroite și pline de glod galben, scos de sub asfalt de niște binevoitori de la primărie (vai! dar asta a sunat a pesimism. Da! și asta sună a dublă personalitate, dar “nimic din ceea ce vedeți nu e adevărat”. – citat din pixelu` albastru`).
Cum ziceam, am plecat să prestez un dans, v-aș încuraja să faceți același lucru (plin de optimism) dar mi-e frică să nu declanșez vreo epidemie în momentul în care vă veți îmbolnăvi cu toți. …
Să sperăm că nu răcesc și dau naștere unei noi încrengături de gripă … porcina (aka: sunt un porc) … nu, nu sunt pesimist din nou, e doar vocea asta din capul meu care mă întrerupe.

P.S.: partea mea preferata e fix începutul melodiei … dudu dam dudu dada dam daram dudu.