Pură ficţiune

După ani de zile în care și-a tocit coatele, nervii, banii și ficatul pe băncile “Școlii de Cărturari”, eroul din poveste a reușit în sfârșit să absolvească cu brio toate nivelele pe care prestigioasa instituție le avea la dispoziție. Ca drept dovadă a acestei mărețe fapte, instituția respectivă l-a blagoslovit pe fericit și cu o bucată de papirus pe care erau inscripționate cu slove alese rezultatele deosebite pe care eroul din poveste le atinsese pe timpul perfecționării sale. Odată ce se văzu cu mult râvnitul papirus în mână, eroul nostru plecă încântat, gata să se alăture hoardelor de cavaleri și dregători ai minunatului regatului. Ajuns la curtea plasării forței de muncă constată cu dezamăgire că: “din păcate, momentan nu avem nimic disponibil cu nivelul pregătirii dumneavoastră”.

… eroul nostru se gândi:
- Ok, ok, probabil e o situație temporară, lucrurile cu siguranță se vor îndrepta … s-ar părea că avea dreptate “domnitorul” când zicea că regatul are nevoie de ospătari și de tinichigii, nu de dregători și alți cavaleri.

Neavând de gând să se lase descurajat, eroul nostru își luă mândru nevoie mare papirusul înapoi din mâinile soioase ale funcționarului și hotărâ pe loc să-și ia soarta în propriile mâini. Astfel fericitul posesor al fermecatei bucăți de hârtie, ce ar fi trebuit să-i sporească prestigiul printre muritori, se îmbarcă într-o serie de încercări și probe prin care să-și dovedească iscusința în fața potențialilor dregători care ar fi avut nevoie de el în subordinea lor. Deși în toată copilăria sa i se repetase obsesiv că odată ce va obține papirusul însemnat cu slove alese acesta va fi automat acceptat în cadrul dregătoriilor mai de seamă ale regatului, totuși eroul nostru se văzu obligat să accepte faptul că lucrurile nu vor sta așa de ușor.
După luni bune de zile, în care a auzit în repetate rânduri că: “momentan nu avem nimic disponibil cu nivelul pregătirii dumneavoastră”; sau: “deocamdată dregătoria noastră nu accepta aplicanți noi”; eroul nostru decise că e momentul, poate, să mai coboare ștacheta și să se mulțumească și cu o dregătorie mai mică, din păcate și aici fu întâmpinat cu aceeași reticență deși el era mândrul deținător al fermecatului papirus de la Școala Cărturarilor.

Trecuseră deja câteva luni bune de când eroul din poveste obținuse papirusul, și deși era mândru de el la fel ca în prima zi, totuși pe undeva începuse să se îndoiască clar de puterile acestuia. Într-o seara liniștită eroul nostru își privea mândru nevoie mare papirusul, amintirea obținerii lui și munca depusă pentru acesta îi aduseseră un zâmbet pe față și deși puterile bucății de hârtie scădeau pe zi ce trece în ochii eroului, totuși acesta îl privea cu drag . Atât de vrăjit era personajul nostru încât fără să-și dea seama acesta se trezi pe tronul pe care se așează atât regii cât și oamenii de rând.
… contemplarea documentului dar și gândurile spre viitorul împăienjenit îi stârneau fluturi în stomac de fiecare dată …
Contemplând adânc și privind pierdut în zare, eroul din poveste își satisfăcu nevoia fiziologică după care se ridică și constată cu stupoare că în reveria sa tocmai folosise papirusul să se șteargă …

- Naiba să-l ia, că de când l-am primit și până acum niciodată nu mi-a fost mai util decât în seara asta.

Acest material este un pamflet, prin urmare: trebuie tratat ca atare, nu are legătură cu realitățile cotidiene, și trebuie citit cu umorul la purtător.